MAMĂ
DRAGĂ, TE IUBESC!
Adelin-Cosmin Tănasă
clasa a III-a
Dupa o iarna grea, cu multă zăpadă şi ger,
s-a arătat semeţul soare! E martie, luna mărţişorului, luna în care întreaga
natură se trezeşte la viaţă şi luna în care sunt sărbătorite mamele din toată
lumea.
Mama, primul cuvânt rostit de un prunc, este
cea mai dragă şi iubită fiinţă de pe tot Pământul.
Glasul blând al mamei mele m-a adormit seară
de seară,
cântându-mi melodii de leagăn, şi m-a învăţat
să rostesc primele cuvinte. Mâinile ei calde m-au ajutat să fac primii paşi.
Palmele ei catifelate m-au mângâiat ori de câte ori am fost trist sau bolnav.
Îi mulţumesc mamei mele pentru că mi-a dat
viaţă, pentru cum mă creşte, pentru că mă învaţă ce e bine şi ce e rău, pentru
că mi-a dat încredere în mine şi pentru că s-a gândit la viitorul meu, dându-mă
la şcoală.
Îi doresc mamei mele, dar şi tuturor
celorlalte mămici, o primăvară frumoasă, bogată în mărţişoare, reprezentând
faptele bune făcute de copiii lor, precum şi un călduros La Mulţi Ani!
ÎN
CĂUTAREA FERICIRII
Andrei
Calancea
clasa a
X-a
Sceptic
şi absent din fire
Mi-amintesc
mereu de toate.
Unde-mi
a mea fericire,
Unde-s
visele abstracte?
Unde
este Paradisul?
Căror
visuri li-s dator?
Prietenul
imi e abisul
Şi
duşmanul al meu dor.
Sunt
opinii comparate,
Lucruri
veşnic separate.
Printr-un
ochi mi-a rămas noapte,
Iar
prin altul lacrimi calde.
Cumpăr
suflete din ceruri
Răsplătind
cu viaţa mea,
Le
privesc... sunt mii de feluri...
Unde-mi fericirea mea?
CÂINELE
CEL FERMECAT
Alexandru-Stelian Matei
clasa a III-a
A fost odată un împărat şi o împărăteasă...
Într-o zi, împăratul s-a dus la vânătoare.
Dintr-un tufiş i-a ieşit în cale un câine alb şi pufos. Văzându-l, împăratul a
pregătit arcul. Câinele, speriat, i-a spus cu glas omenesc:
- Te rog, nu mă ucide! Dacă mă vei lăsa în
viaţă, îţi voi îndeplini orice dorinţă.
Auzind acestea, împăratul, cruţându-i viaţa
câinelui, a mers acasă şi i-a povestit totul soţiei sale. Neavând copii, cei
doi se gândiră să îi ceară un fiu.
În zori de zi, împăratul s-a dus iar în
pădure şi a găsit căţeluşul cel pufos tolănit la soare într-o poieniţă
înmiresmată. Acesta îl întrebă ce dorinţă are, iar împăratul îi mărturisi că şi-ar
dori un fecior.
După nouă luni, împarăteasa a născut un băiat
foarte frumos.
Fiul de împărat a crescut voinic şi cu
dorinţa în suflet de a străbate toată lumea. Pentru că tatăl său îl considera
încă un băieţel şi nu vroia să-l lase sa plece de la curte, feciorul era zi şi
noapte foarte trist. Nici măcar nu mai mânca…
Văzându-şi fiul mereu necăjit, într-o bună zi
împăratul îi zise:
- Înveseleşte-te, feciorul meu, că îţi voi
îndeplini orice dorinţă!
Şi spunând acestea, o porni iar în pădure
unde îi ceru câinelui un cal năzdrăvan care să îi apere copilul de orice
primejdie.
A doua zi, feciorul văzu în faţa palatului
păscând un cal de aur. Fericit, îl încălecă, îşi luă rămas bun de la părinţi şi
plecă în lumea mare.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea
mea!
PASTEL
Bianca
Urban
clasa a
XI-a
Peste
codrul amorţit de al iernii aspru ger,
Cad
rotindu-se uşor fulgii albi şi mari din cer,
Ca
o plapumă pufoasă pe pământ fulgii s-adună,
Vrând
naturii să-i şoptească la ureche: noapte bună!
Totu-i
ca într-o poveste... ninge liniştit şi lin,
Printre
crengile uscate vântul adie puţin,
Codrul
liniştit adoarme sub a stelelor lumină,
Totul
parcă este magic, noaptea de farmec e plină.
Câtă
linişte şi pace... nimeni pe cărări trecând,
Numa-n
mijlocul pădurii mai auzi un lup urlând.
Şi
pe ceruri, între stele, luna falnică se-nalţă
Înspre codru întorcându-şi blânda ei palidă
faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu