În cronicile învăţaţilor bizantini Theofanes Confesorul (m. 818) şi Theophylact Simokattes (sec. VII) întâlnim prima atestare a unei rostiri românești - Torna, torna, fratre!- din anul 587 în timpul domniei lui Mauricios, împăratul Bizanţului (582-602).
Preluând informațiile date de către cei doi cronicari, cărturarul ardelean Gheorghe Şincai precizează sensul acestor cuvinte în lucrarea “Hronica românilor şi a mai multor neamuri”: “Pentru că picând gios povara de pre oarecare dobitoc al unui ostaş, alt ostaş în limba părintească au strigat pre stăpânul dobitocului să rădice povara cea căzută zicând: “Torna, fratre!” (adică: întoarnă-te, frate!), ci stăpânul catârcului n-au auzit cuvântul, dar auzindu-l ceilalţi ostaşi şi gândind că nemicii îi împresoară, au început a fugi strigând: ”Torna, torna! ”
Revista Torna, torna, fratre! acordă acestor cuvinte şi conotații metaforice: întoarcerea la valorile străbune ale poporului roman, la adevăr, la prietenie, la onestitate, la ceea ce este frumos, la candoare şi, nu în ultimul rând, la cinstirea limbii române.
Prof. C-TIN VRÂNCEANU (fondatorul revistei)
Buna seara. Am creat revista TIMPUL Torna, Torna, Fratre. Va rog sa ma contactati. Mihai. https://revistatimpul.ro/timpul-torna-torna-fratre
RăspundețiȘtergere