"TORNA, TORNA, FRATRE!" (NR. 2) - ÎNCERCĂRI LITERARE

 Non scholae sed, vitae discimus

A fost odată un copil care se numea Darius. Acest copil nu era prieten bun cu şcoala: când auzea de aceasta, era ca şi cum ar fi mers într-un loc înfricoşător. Zadarnic au încercat părinții şi prietenii să-l convingă să meargă la şcoală, dar nu au reuşit. De fiecare dată el le spunea: “Pentru ce îmi trebuie mie şcoală? Nu vreau să devin profesor, ci sudor!”.

Timpul trecea. Darius a devenit major. Părinții au murit şi nu mai avea cine să-l întrețină. A vrut să se angajeze ca sudor. A mers la firma respectivă, iar patronul l-a întrebat dacă are diploma de bacalaureat. Darius nu ştia la ce se referă. Patronul îl lămurește spunându-i că diploma de bacalaureat este aceea care se ia în urma examenului de la sfârșitul clasei a XII-a. Auzind acestea, Darius îi explică patronului că lui nu i-a plăcut şcoala şi de aceea nu a făcut-o. Să scrie şi să citească a învăţat de la părinți.

Patronul nu l-a primit, dar nu a fost singurul. Darius a încercat şi alte firme să se angajeze, dar nimeni nu l-a acceptat, deoarece peste tot îi trebuia diploma de bacalaureat.

Anii au trecut. Darius nu mai avea din ce să trăiască. Abia atunci și-a dat seama că şcoala e primul lucru important din viață. S-a interest dacă poate să urmeze cursuri la vârsta pe care o avea. I s-a confirmat acest lucru.

După câteva zile a început cursurile. Astfel a terminat școala având note foarte bune. A obținut diploma de bacalaureat. S-a angajat ca sudor, dar nu a lucrat foarte mult timp, deoarece vârsta nu-i permitea.

Sfatul lui Darius pentru toți elevii este acela de a învăța cât se poate de bine şi să nu urmeze exemplul lui niciodată.

    Cristina Toader

    Clasa  a XII-a  

DESPRE DRAGOSTE

Dragostea dulce-amară

Te ridică, te coboară.

Dragostea este o floare

Ce niciodată nu moare.

Dragoste - floare de mai -

De ce la mine nu stai?

Măcar o zi, dac-ai vrea,

Să apari în calea mea!

    Răzvan Hodorog

    Clasa a VIII-a

CÂNTEC DOMNULUI

Copile bun şi blând,

Ştii tu oare ce zi e azi?

E ziua lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Care s-a născut pentru noi

Să ne mântuiască, să ne ocrotească,

Să ne înveţe tot ce este bun.

Tu nu-L lăsa! Ia-L şi primeşte-L în casa ta!

Nu te feri de Dânsul,

Căci  greşeşti şi nu e bine.

El a venit pe pamânt pentru Tine!

De aceea trebuie să Îl iubeşti

Şi să Îl preţuieşti.

A fost batjocorit de oameni

Şi bătut cu pietre

Pentru a ne face să credem

În Domnul Dumnezeul nostru,

Cel fără de sfârşit!

    Andreea Călin

    Clasa a IX-a

"TORNA, TORNA, FRATRE!" (NR. 2) - MISCELLANEA

    JOCUL DE GOALBALL

Goalball a fost inventat în 1946 de austriacul Hanz Lorenzen şi germanul Sett Reindle, în efortul comun de ajutorare a reabilitării veteranilor nevăzători de război. Jocul a fost introdus pe plan mondial în  anul 1976, în Canada la jocurile Paralympics din Toronto şi primul campionat internaţional a avut loc în Austria în 1978. De atunci popularitatea jocului de goalball a crescut în toate ţările afiliate în I.B.S.A. (International Blind Sports Association) şi participarea la acest joc face mare plăcere nevăzătorilor.

Regulile de joc sunt următoarele:

Un joc este practicat de către două echipe a câte trei jucători şi cu trei jucători de rezervă pentru fiecare echipă.

Terenul de joc folosit pentru goalball trebuie să fie în formă dreptunghiulară, 18 m (+/- 0,05 m) lungime şi 9 m (+/- 0,05 m) lăţime, delimitat la mijloc în două părţi egale (linia de centru). Porţile sunt ridicate la  capetele terenului.

Jocul se desfăşoară cu o minge care are în interior un clopoţel.

Scopul jocului, pentru fiecare echipă, este să dirijeze mingea spre poarta adversă, în timp ce cealaltă echipă face eforturi pentru a împiedica introducerea mingii de goalball  în poarta proprie.

Regulile adoptate în competiţiile internaţionale de goalball sunt cele elaborate de I.B.S.A.

    Prof. Cristian Comşa

"TORNA, TORNA, FRATRE!" (NR. 2) - ÎNCERCĂRI LITERARE

DEPARTE DE MINE

Te simt departe de mine,
Deşi aproape tu eşti,
Clipe de tine sunt pline
Şi simt că acum mă iubeşti.
Îţi mângâi părul cu gândul,
Pe ochi vei avea un sărut,
Cu tine râde pământul
Şi nu-mi mai este urât.
Inima-mi bate în noapte
Şi noaptea în braţe o strâng,
Petale albe şi şoapte,
Doar pentru tine le prind.
De tine e sufletul meu,
Pe veci aprins ca un rug,
Ce arde uitarea mereu
Şi-aş vrea la tine să fug.

    ANDREI CALANCEA

    Clasa a X-a




BUCURIA LECTURII
 

Tudor Arghezi definea cartea ca „o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete gânduri şi frumuseţi”.

Lectura ne dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. Prin lectură învăţăm să gândim. Fiecare carte pe care o deschizi este ca un prieten care îţi vorbeşte, cu care uneori ne indentificăm şi de care ne legăm sufleteşte. Din cărți înțelegem cine suntem şi de unde ne tragem. Gustul pentru lectură se dezvoltă  pe măsură ce creştem. La început suntem capabili doar să memorăm sau să   reproducem conţinutul lecturilor. Pornind de la cele mai simple basme şi poveşti, pe măsură ce creştem, ajungem la intrigi mai complicate, mai captivante. Pentru fiecare vârstă există cartea potrivită; sunt cărţi al căror farmec îl trăim doar la anumite vârste.

Din cărţi învăţăm despre lumea care ne înconjoară, despre viaţă, despre oameni şi despre noi înşine.

 
    GEORGE AVRAM 
    Clasa a VI –a



DINTRE ASTRELE GĂSITE

Dintre astrele găsite de făptura speriată,
Văd doar steaua ce cuprinde
Dragostea de mult uitată.
Liniştea apăsătoare mă sugrumă, mă omoară,
Sentimentele reale sunt acum doar o povară.
În oglindă văd prezentul şi mă sperii de trecut.
Oare când vei şti secretul
Ce te-aşteaptă tremurand?
Ochii mei sunt trişti, iar faţa
Este palidă şi sumbră,
Chipul tău e dimineaţa
Ce cu noaptea se preumblă.

    ANDREI CALANCEA
    Clasa a X-a

"TORNA, TORNA, FRATRE!" (NR. 2) - EDITORIAL

    OAMENII CARE VĂD PRINTRE RÂNDURILE MULTE
 

Cineva spunea, parcă într-o reclamă aşa: ”Ai încercat vreodată să defineşti culoarea verde?”. Am încercat, am descoperit însă că totul se reduce în final la gri, un gri valoric, care de fapt, deţine toată făptura unei culori.

Sunt curios şi sper că sunt curios bine, oare aş auzi cu-adevarat ce au oamenii de zis, dacă ochii mei nu s-ar mai strădui aşa tare să le deosebească mişcările feţelor obosite?!

Căutând, găseşti! Am găsit şi eu răspunsul în timpul unei piese de teatru, când am închis ochii , fără motiv. Am auzit apoi vocile actorilor clar şi tare, şi a fost aşa ca o ameţeală ce se grăbea către lumina dinspre scenă. N-am înţeles... Lumina, care îmi străbatea pleoapele, era acum un gri valoric şi-atât. Merg pe stradă, şi uneori, închid ochii-aşa-n virtutea inerţiei, însă de data asta a fost altfel. Ascultam cu atenţie vocile celor doi actori de pe scenă. Problema?! Acum simţeam parcă o durere în timpan, un adevăr.

“Bate şaua ca să priceapă iapa!”

Proverbul ăsta nu ştiu cât sens are, dar mă întreb de ce-i dăm la o parte pe oamenii cu ochii de metal. Nu-i catalogaţi pentru că ochii lor strălucesc mai boem decât ai voştri către un infinit pe care nici oftalmologii nu-l înţeleg.

Este povara lor să audă adevărul printre rânduri şi să privească mereu culoarea supremă  prin piele şi, totuşi este bucuria lor să nu vă vadă maxilarele care se mânie şi mint crunt.

Ei nu te văd, dar te simt şi te desluşesc. Probabil din această cauză îi respingem  pentru că ne arată ce înseamnă “altfel”, ce înseamnă “bun”, care sunt adevăratele calităţi ale sufletului.

Dacă vei şti să vezi cu adevărat în ochii unui copil care plânge la auzul lui Moş Crăciun, te vei simţi prins în arhitectura greşită a frustrărilor tale.

Tu îi vezi, ei te cunosc deja.

    DANIEL MORĂRESCU

    elev la Colegiul Național  B.P. Haşdeu, Buzău

"TORNA, TORNA, FRATRE!" - REVISTA LICEULUI

 
În cronicile învăţaţilor bizantini Theofanes Confesorul (m. 818) şi Theophylact Simokattes (sec. VII) întâlnim prima atestare a unei rostiri românești - Torna, torna, fratre!- din anul 587 în timpul domniei lui Mauricios, împăratul Bizanţului (582-602).

Preluând informațiile date de către cei doi cronicari, cărturarul ardelean Gheorghe Şincai precizează sensul acestor  cuvinte în lucrarea “Hronica românilor şi a mai multor neamuri”: “Pentru că picând gios povara de pre oarecare dobitoc al unui ostaş, alt ostaş în limba părintească au strigat pre stăpânul dobitocului să rădice povara cea căzută zicând: “Torna, fratre!” (adică: întoarnă-te, frate!), ci stăpânul catârcului n-au auzit cuvântul, dar auzindu-l ceilalţi ostaşi şi gândind că nemicii îi împresoară, au început a fugi strigând: ”Torna, torna! ”

Revista Torna, torna, fratre! acordă acestor cuvinte şi conotații metaforice: întoarcerea la valorile străbune ale poporului roman, la adevăr, la prietenie, la onestitate, la ceea ce este frumos, la candoare şi, nu în ultimul rând, la cinstirea limbii române.

    Prof. C-TIN VRÂNCEANU (fondatorul revistei)

GRĂDINIŢA - LOCUL FEERIC AL COPILĂRIEI

Grădiniţa este cel mai frumos şi vesel loc al copilăriei. 

Grădiniţa ce funcţionează în cadrul liceului nostru este locul în care cele mai firave floricele încearcă să prindă rădăcini puternice, să înflorească şi să ţină piept tuturor temerilor. Este locul în care zâmbetul cald al doamnelor educatoare şi  vocea blândă a acestora  îndrumă paşii micuţilor cu deficienţe de vedere în lumea poveştilor, în lumea cunoaşterii. Este locul în care doamna profesor psihopedagog îi ajută pe micuţi în dezvoltarea şi corectarea limbajului, în  orientarea spaţială şi temporală, în dezvoltarea psihomotricităţii fine şi grosiere prin diferite metode şi mijloace bazate pe activităţi foarte atractive, de tip ludic. Este locul în care doamnele  infirmiere ajută copilaşii atât în formarea deprinderilor igienico-sanitare, cât şi de servire /autoservire. Iar atunci când sunt bolnavi le-ntind o mână mângâietoare, aşa cum ar face şi mămicile lor dacă le-ar fi alături.

Dacă doriţi să ne cunoaşteţi mai bine, vă invităm să vizionaţi în filmuleţele de mai jos o activitate desfăşurată de către doamna educatoare Carmen Miriţă împreună cu o parte din colectivul de preşcolari ce frecventează cursurile grădiniţei noastre.

CONCURS PE TEMĂ DE ISTORIE

Pe data de 24 ianuarie 2012 în cadrul liceului nostru a fost organizat de către domnul profesor de istorie, Florin Tîrcolea, un concurs dedicat Unirii românilor.

Au participat cinci echipe formate fiecare din câte trei membri, elevi ai claselor VIII-XII, echipe susţinute de către toţi şcolarii claselor gimnaziale şi liceale.

Juriul a fost format din: doamna director Adriana Leca şi domnii profesori Vasile Carapit, Mihai Nistor şi Laura Ursu.

Participanţii au dovedit o bună pregătire şi au tratat cu seriozitate, emoţie şi interes acest concurs.

Pentru locurile I şi al II-lea a fost nevoie de departajare, câştigătorii fiind în cele din urmă reprezentanţii clasei a VIII-a: Clopoţel Andrei, Eremia Ştefan şi Nicuţă Marian.

Felicitări câştigătorilor, tuturor participanţilor şi organizatorilor!

Emoţiile de dinaintea începerii concursului

Spectatorii susţin echipele preferate

Organizator şi examinator - prof. Florin Tîrcolea

Extragerea ordinei de intrare în concurs

Membru juriu - prof. Laura Ursu

Extragerea întrebărilor

Ne consultăm!

Juriu - dir. Adriana Leca, prof. Mihai Nistor şi Vasile Carapit

Punctaj la jumătatea concursului

Fericiţii câştigători

REPORTAJ DIFUZAT IN CADRUL EMISIUNII "OAMENI" (TVSAT)

Copiii liceului nostru sunt deosebiţi, sensibili şi foarte calzi.

Relaţiile dintre personalul acestei instituţii şi elevi sunt speciale.

Dacă doriţi să ne cunoaşteţi mai bine, vă invităm să vizionaţi reportajul difuzat în cadrul emisiunii "Oameni" la postul local TvSat, reportaj realizat în preajma sărbătorilor de iarnă (decembrie 2011).

http://www.jurnal.tvsatrm.ro/2012/01/06/oameni-%E2%80%93-12-dec/

MOŞ CRĂCIUN - SPECTACOL, BUCURIE, RECUNOŞTINŢĂ

Trecerea în noul an a fost atât de lină, încât nici nu am simţit. Ba din contră, mulţi dintre noi notăm ca şi dată încă anul 2011.

Avem mici restanţe pentru anul ce tocmai s-a încheiat. Una dintre ele este de fapt o mare bucurie pe care dorim să vi-o impărtăşim şi dumneavoastră.

Ştim cu toţii cum se încheie fiecare an calendaristic: cu sufletul plin de emoţii pentru cei mici, cu momente magice, cu zâmbete divine... Într-un cuvânt, cu bucurie.

Aşa am încheiat şi noi anul ce tocmai a trecut. Am pregătit împreună un mic moment artistic prin intermediul căruia am pus în scenă o serie de tradiţii şi obiceiuri dedicate sărbătorilor de iarnă.

Sala de spectacol a răsunat de vocile cristaline ale celor mici care au recitat poezii şi au interpretat cântece vesele despre iarnă.

Dând click pe filmuleţul de mai jos, puteţi viziona un minunat cântecel, "Valsul fulgilor de nea", interpretat de Grupul Vocal Minuni, cântecel la finalul căruia Moş Crăciun şi-a făcut intrarea în sala de spectacol, fiind mişcat de vocile angelice ale celor mici.

Cei care vor să afle de ce tocmai bradul este pomul care se împodobeşte de Crăciun, sunt invitaţi să-i urmărească pe elevii clasei a treia punând în scenă o frumoasă legendă în versuri.

De asemenea, elevii de gimnaziu au prezentat una dintre cele mai frumoase tradiţii ale acestei perioade - Capra. 

Cei mari au adus linişte în sufletele spectatorilor prin intermediul unui recital de colinde, vestind Naşterea Domnului nostru, Iisus Hristos.

 

Ei, şi în final, am vrut să-i prezentăm Moşului ceva inedit, ceva ce cu siguranţă el nu a văzut acolo, în Laponia. Şi anume, un dans modern pe o melodie foarte cunoscută şi apreciată. Dacă doriţi să învăţaţi şi dumneavoastră mişcările nu trebuie decât să urmăriţi elevii noştri în filmuleţul de mai jos:

Şi după atâta muzică, dans şi voie bună, Moşul a răsplătit munca celor mici şi celor mai mari cu multe daruri frumoase.

Nu ştiu dacă vă vine să credeţi sau nu, însă Moş Crăciun le-a adus copiilor exact cadourile visate. Cu ceva timp în urmă, aceştia au aşternut pe câte o coală de hârtie gândurile şi dorinţele lor, aşa cum au ştiut ei mai bine. Fiecare a împăturit coala de hârtie şi cu mânuţele tremurânde de emoţie a aşezat-o într-un plic pe care l-a trimis Moşului. El a analizat fiecare scrisorică şi cu multă dragoste a împachetat fiecare cadou. Mulţumim din suflet Moşului (bunei noastre prietene, dna Cristina Pavel, şi tuturor angajaţilor de la BRD Bucureşti) pentru bucuria adusă pe chipul fiecărui elev.