În cadrul instituţiei noastre există o echipă formată din specialişti care se ocupă cu informarea şi consilierea familiilor cu copii deficienţi de vedere. Pentru aceasta, fac deplasări în teren periodic, în special pe timpul vacanţelor de vară, pentru a depista aceste cazuri şi ţin legătura telefonic în permanenţă cu aceste familii. S-a constituit această echipă deoarece s-a constatat că oamenii nu sunt informaţi cu privire la educarea şi modul de lucru cu copiii cu dizabilităţi vizuale, astfel încât la vârsta şcolarizării mulţi dintre aceştia nu au formate nici măcar deprinderile de bază.
În urma activităţii desfăşurate de-a lungul a multor ani de către această comisie s-a ajuns la concluzia că multe familii preferă să-şi ţină copilul acasă pentru că odată ce îl înscriu la o şcoala specială pentru nevăzători li se iau drepturile băneşti, mulţi dintre ei motivând faptul că fiul sau fiica lor e prea mic/ă şi că îi mai ţin acasă un an sau doi. Astfel, timpul trece, iar copilul rămâne neşcolarizat. Din păcate, mulţi dintre copiii cu dizabilităţi de vedere provin din familii foarte modeste, existând chiar multe cazuri în care niciunul dintre părinţi nu lucrează, astfel încât singurul venit este cel obţinut de pe urma deficienţei copilului, venit numit indemnizaţie de însoţitor în valoare de aproximativ 600 de lei. Pentru aceste familii traiul este foarte greu, mai ales dacă îşi dau copilul la o şcoală de nevăzători cu regim de internat, caz în care acest drept bănesc le este retras, deşi copilul acesta are în continuare nevoie de asistenţă şi de controale medicale periodice, precum şi de tratament pentru afecţiunea ce o are.
Un alt motiv pentru care copiii deficienţi de vedere nu sunt înscrişi într-o şcoală specială pentru aceştia îl reprezintă faptul că în ţara noastră numărul acestor instituţii este foarte mic, astfel încât familia ar trebui să îşi dea copilul să înveţe departe de casă. Astfel, unii dintre aceştia, uneori constrânşi fiind de lege, ajung să îşi înscrie copilul nevăzător într-o şcoală obişnuită unde frecventează mai mult sau mai puţin cursurile. Echipa noastră a consemnat foarte multe cazuri de copii incluşi în şcoala de masă care fiind în ciclu şcolar primar sau în clase din ciclul gimnazial nu ştiau să scrie şi să citească. De fapt, nu au fost învăţaţi să facă aceste lucruri niciodată. Din păcate, ţara noastră nu este pregătită pentru incluziunea şcolară a acestor copii pentru că instituţiile şcolare obişnuite nu au personalul calificat să lucreze cu copiii nevăzători şi dotarea materială necesară.
Integrarea şcolară nu înseamnă doar a înscrie un copil cu deficienţe de vedere într-o şcoală de masă, nu înseamnă prezenţa lui fizică la ora de curs. Integrarea şcolară înseamnă desfăşurarea aceleaşi activităţi la clasă, dar într-un mod adaptat pentru copilul nevăzător cu un profesor de sprijin. Includerea înseamnă ca în şcoala obişnuită să i se ofere copilului integrat posibilitatea de a pariticipa la terapii specifice deficienţei sale, terapii desfăşurate sub îndrumarea unui cadru didactic specializat. Includerea înseamnă adaptarea spaţiului fizic şi consilierea cadrelor didactice de la clasa la care este înscris copilul deficient vizual.
Şcoala specială pentru deficienţi de vedere este singurul loc în care în România se poate educa elevul deficient vizual adecvat şi diferenţiat, în funcţie de nevoile şi diagnosticul fiecăruia. Aici sunt cadrele didactice specializate şi materialele necesare pentru adaptarea desfăşurării orelor de curs, respectând programa instituţiilor de învăţământ obişnuite. Aici este locul unde copilul cu cecitate sau slab-văzător beneficiază de terapii specifice, cum ar fi: orientare şi mobilitate spaţială, educaţie perceptiv-vizuală, deprinderi de autonomie personală, kinetoterapie, logopedie etc.
Haideţi să nu le încălcăm acestor copii dreptul la educaţie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu